În contextul societății de azi, acțiunile de amenințare sau/și șantaj, pot fi considerate infracțiuni, clar explicate în codul penal, dacă acestea îndeplinesc anumite condiții. Aceste două infracțiuni se pot confunda cu ușurință, însă nu sunt același lucru.
Diferența între amenințare și șantaj o constituie efectul produs
Una dintre trăsăturile comune pe care le observăm la infracțiunile de amenințare și șantaj este faptul că amândouă afectează libertatea morală a persoanei, prin faptul că o încalcă, îngrădește sau limitează. De asemenea, în ambele cazuri, nu contează cine este persoana care săvârșește oricare din infracțiuni. Oricine poate amenința sau șantaja o altă persoană.
Efectul produs de acțiunea celui care amenință sau șantajează pe altcineva este cel face face diferența între cele două infracțiuni. Astfel că, cel care amenință pornește de la o atitudine care se dorește a produce o stare de temere celeilalte persoane. În schimb, cel care șantajează are intenția de a obține un folos sau un câștig material.
Amenințarea se poate transforma în șantaj
Dacă amenințarea este însoțită de violență în schimbul oricărui folos, aceasta nu mai este amenințare, ci devine șantaj. Pentru ca această infracțiune să rămână la stadiul de amenințare, acțiunea trebuie să rămână la statutul de mesaj transmis celeilalte persoane, indiferent că mesajul este oral, scris, reprezentat prin simboluri (de exemplu: o cruce) sau gesturi (de exemplu: arătarea unei arme).
În același timp, e imperativ să înțelegem că infracțiunea de amenințare presupune inducerea unei stări de temere unei persoane sau oricărei alteia. Vorbim de o acțiune de constrângere psihică ce poate duce la punerea în mișcare a acțiunii penale, din clipa în care persoana vătămată depune plângere.
Șantajul se bazează pe obținerea unui folos
Acțiunea de amenințare, asociată cu dobândirea unui folos, în mod injust, din partea persoanei în cauză – este prevăzută de lege ca infracțiunea de șantaj. Consecința acestei acțiuni este faptul că persoana vizată se vede nevoită să acționeze într-un alt mod decât cel dorit, din cauza stării de temere sau alarmare create.
Astfel că, șantajul are la bază o constrângere de natură psihică sau fizică asupra unei alte persoane, care trebuie să acționeze sau să nu acționeze într-un anumit fel, pentru obținerea unui folos ce nu i se cuvine de drept – persoanei care se facevinovată de șantaj.
Amenințarea și șantajul sunt pedepsite prin lege
Infracțiunea de amenințare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. Pedeapsa maximă nu poate depăși limitele impuse de lege.
Infracțiunea de șantaj presupune mai multe situații, iar pedepsele sunt formulate în concordanță cu acestea:
Dacă șantajul urmărește ca persoana vătămată să dea, să facă, să nu facă sau să sufere, în scopul de a obține un folos nepatrimonial, pedeapsa este – închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă șantajul urmărește obținerea unui folos patrimonial, în mod injust, pedeapsa este – închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă vă aflați într-una din situațiile de mai sus și aveți nevoie de ajutor sau vă confruntați cu un caz particular, apelați cu încredere la Cabinetul de avocatură Adriana Solomon, pentru a găsi cea mai potrivită abordare!
